De ce sinapsă şi de ce este moartă?

Aceasta este prima postare şi n-am nici cea mai vagă idee despre ce ar trebui să scriu. Probabil ar trebui să aleg cele mai pompoase cuvinte, cele mai interesante vorbe pentru a vă convinge să mai rămâneţi o vreme pe „Sinapsă moartă”. Ar trebui să mă prezint, însă sunt cea mai groaznică persoană când vine vorba despre acest lucru. Este dificil să spui doar câteva cuvinte în aşa fel încâ cealaltă persoană să-şi facă o impresie apropiată de adevăr despre „complexitatea” fiinţei tale. Şi până la urmă, de ce m-aş mai osteni? E dificil să te prezinţi atunci când şi tu încă te descoperi. Cam aceasta este treaba şi cu sinapsa mea, care mai este şi moartă.

Îmi plac sinapsele pentru că fără ele n-am exista. E ceva mai mult decât biologie, e oarecum magic, ceva altfel decât ce vedem zilnic şi totuşi e mecanismul nostru de funcţionare. Aici pe blog e moartă pentru că mă pasionează moartea. E moartă pentru că vreau să respir şi vreau să liniştesc vâjâitul din creierul meu pentru doar câteva momente. Şi ştii ce mai vreau? Ca şi tu să-ţi calmezi tumultul în acest colţişor cu de toate.

M-am trezit de dimineaţă şi vântul bătea îngrozitor. Ştii că a venit iarna atunci când îţi lipeşti nasul de geam şi ţi se abureşte privirea. Deja simt în nări miros de cozonac, simt zăpada scârțâindu-mi sub picioare, simt îmbrăţişări calde în contrast cu gerul din oase şi mă gândesc cum de trece timpul atât de repede. Şi pentru că tot trece fulgerător, m-am apucat de acest proiect. Încă nu e iarnă. E abia noiembrie, însă eu nici nu m-am trezit bine din frenezia verii că deja vremea îmi şopteşte faptul că anul e spre sfârşite.

Timpul trece şi nu se mai întoarce, aşa că m-am hotărât să îmi adun toate gândurile de peste tot şi să le pun aici. Nu am o nişă. Am ales să scriu despre ce-mi place şi, cum sunt Balanţă, aceste lucruri sunt imprevizibile. Voi scrie despre mine şi despre tine, dragă cititor. Suntem ce gândim, ce cărţi citim, ce filme urmărim, ce visuri și vise avem. De ce? Pentru că acestea sunt lucrurile care ne conturează viaţa şi ne influenţează. Nu suntem buni sau răi pentru că nu suntem în basme. Dar ne plac enorm aceste poveşti sau ne plăceau când eram mici. Suntem fiinţe complexe, care fac alegeri, visează, zâmbesc şi plâng.

Sinapsa e locul în care ajung toate gândurile, fără filtru. 

Voi face recenzii de cărţi şi filme, dar cel mai mult voi insista pe sensuri şi nonsensuri. Sensurile sunt cele pe care le privim zilnic, palpabile, îmi dau cu părerea, urlu, țip, mă plâng de ceea ce mă doare. Nonsensuri reprezintă partea mai profundă a lucrurilor, partea filosofică pe care de cele mai multe ori o neglijăm pentru că nu ni se pare importantă.

Consider că viaţa noastră este specială și nu poate fi trăită într-un mod banal. Consider că trebuie să cercetăm, să citim, să ne informăm, să credem, să trăim orice moment, să iubim, să urâm, să plângem şi să o luăm de la capăt în fiecare dimineaţă cu un zâmbet pe buze.